protestatarii vor sa manifeste

zice duduia din teren la romania tv.
sambata, in piata universitatii, intre imbranceli, o baba lesina. in studio voci claie peste gramada. baba, in cur pe bordura, are totusi puterea sa-si scoata tel mobil din buzunar. vocea din aparat ii spune pesemne ca e in direct la rtv. smile, you are on candid camera! purtatori de cuvant in direct. bagatori de seama isi dau cu parerea. mai aprig, mai lent. vocea poporului, vox dei, se intoarce agale de la cotroceni catre universitate. solizi mascati, bine hraniti se vad pe ecran printre tineri si mosi. ianuarie 2012. nici prea frig, nici prea cald. tocmai bine de-o plimbare pe bulevard. o camera de filmat, fotografiat, imprimat, xeroxat, pe cap de nevrotic. cel putin una. constat ca realitatea tv are alura de otv. se vede mai prost decat rtv si layout-ul lasa mult de dorit.
revine baba. acum ocupa tot ecranul. reporterul chema serviciul de salvare in piata universitatii. ca niciodata, serviciul de ambulanta al capitalei ajunge prompt in 3 min.
la mitingul pro smurd, serviciul de ambulanta concurent ia medalia de aur.
un jandarm ia si el. o caramida in cap.
“mirela voicu, ai in mana caramida cu care a fost lovit jandarmul”.
“da, am in mana trei caramizi”. or fi de patrimoniu? se intreaba mintea mea bolnava.
nu reusim deloc sa intram in atmosfera, vocile, tonurile si toanele reporterilor&moderatorilor&intervievatilor ne amuza si facem misto. in cele din urma ne enerveaza si ne plictisesc indeajuns incat sa obosim si sa taiem sonorul.
ramane doar imaginea.
revenim la rift.
mai aruncam din cand in cand o privire la ecran.
“in scurt timp, imagini socante surprinse de operatorii romania tv” scrie pe banderola.
“or fi cu caramizile?” ma intreb iar trist. poate le aduc in studio, le analizeaza cu analistul si mai au tema de doua trei patru cinci mese rotunde in colturi tetrahexaflexagoanice.
palinca si maricica, capete sparte si jandarmi.
iar banderola “un jandarm a fost ranit in zona capului”. imaginea ne arata asistenta care ii sterge sangele din crestet. trag concluzia si mi-o notez: zona capului e chiar crestetul. ochiul e alta zona de cap, urechea alta, ceafa alta.
mai pe noapte.
meciul steaua dinamo continua. fetele au cam plecat. in imagine solizi de galerii si jandarmi cu casti de protectie.
“acesta este un adidas iar aceasta este o bricheta. e foarte clar ce s-a intamplat aici” striga reportera romania tv.
am in minte foarte clar ce s-a intamplat acolo: extraterestrul a dizolvat posesorul adidasului dupa care a fumat linistit o cubaneza.
alta baba lesinata pe ecran. alta ambulanta.
acum protestatarii se bat cu jandarmii. am bate si noi putin vocile din studio. cu caramizi. in gura. multe. toate.
mania comentariilor isterice creste in intensitate.
“daca vreti sa mai vedeti cum arata o caramida din piata universitatii o sa v-o arat eu acum” aud din gura reporteritei din teren. radem isteric, ca niste descreierati. urlam “nu vrem, nu vrem!”. ne desfacem o sticla de vin, lasam iar balta jocul si ne asezam la meci.
in jurul miezului noptii.
sute de jandarmi. un onorabil cam sifonat in blugi si “jaca” peroreaza calare pe un pervaz de fereastra de universitate la un metru jumatate de pamant. momentul lui de glorie. camera pe el minute in sir. apare capatul unei scari. am obosit si noi, a obosit si purtatorul de scara. perorantul agita mainile precum luca in pustiu. si atunci, si acum, si maine. maini agitate si scara, jandarm si cascat.
“mirela, spune-mi te rog, te-ai simtit vreun moment in pericol astazi, acolo, in piata universitatii” intreaba inteligenta din studio.
“e greu de spus” vine voce obosita a mirelei din piata. au trecut ore bune de zarva, misia e indeplinita.
obositi sunt jandarmii, obosita e mirela, neobosita e papagala din studio care se va culca plina de responsabilitatea faptului bine indeplinit alaturi de producator, cameramani, jurnalisti, guristi care au participat cu totii la marea revulvutie. o zi, o datorie, un job, un blowjob.
nimic nou sub soare.
poate doar mayasii sa stie totusi povestea asta. cu soarele.
noi ramanem cu intunericimea.
si cu dnul caragiale.